12. John Kennedy 1963

S-a desecretizat, după 54 de ani, arhiva privitoare la asasinarea președintelui John Kennedy…

22 noiembrie 1963. Am 9 ani și sunt în clasa a III-a. E seară. Tata ascultă ca de obicei ”Vocea Americii” la aparatul său de radio Philips, cumpărat înainte de război. E foarte concentrat în această seară. Și-a lipit aproape tâmpla de difuzorul radioului. Ascult și eu. Președintele John Kennedy a fost asasinat!

Au trecut câteva zile. Aflu de la ai mei că înmormântarea președintelui va fi transmisă la televiziunea română. Tata spune că pentru prima oară în România se va transmite în direct din America. Nu avem televizor. Mergem la niște prieteni de familie. Au venit și alte rude de-ale noastre. Mai bine de 10 persoane se înghesuie în semicerc în fața televizorului. Sunt mic și stau mai în față ca să văd. Nu mișc.

Începe emisiunea. Comentatorul își exprimă speranța că transmisiunea în direct va reuși. Satelitul care se rotește în jurul Pământului va ajunge în curând deasupra teritoriului american. Va prelua imaginile care vor fi transmise apoi în Europa. Durata maximă a transmisiei directe nu poate depăși două ore.

Brusc încep să se vadă imagini, ușor neclare, de la funeraliile președintelui. Sicriul este purtat pe un afet de tun. Privesc uimit cum arată America: străzile, casele, mai ales oamenii. Militarii salută. Imaginile devin din ce în ce mai bune. Comentatorul ne spune că satelitul a ajuns chiar deasupra locului de unde se face transmisia. O văd pentru prima oară pe Jacqueline Kennedy, în doliu. Este împreună cu copiii. Îl ține de mână pe băiatul ei, mai mic decât mine. Când cortegiul ajunge în dreptul lor, cel mic duce mâna la tâmplă și salută… Privesc plin de uimire și admirație.

Au trecut cele două ore. Claritatea este tot mai slabă. Emisiunea se oprește. Am fost martorul primei transmisii în direct din America. Ceva nu îmi iese din minte. Imaginea iconică a micuțului John Kennedy jr., care își salută tatăl pe ultimul lui drum, mă va urmări întreaga viață…

Asasinarea lui Kennedy m-a obsedat în adolescență, dar și mai târziu. Am citit în anii următori tot ce se publica în presa din România, inclusiv masivul volum ”Moartea unui președinte” de William Manchester, cumpărat de mama, care depășea capacitatea mea de înțelegere. Mai târziu, căsătoria lui Jacqueline Kennedy cu Onassis am trăit-o ca pe o trădare personală.

ADRIAN  SĂVOIU

Reclame