14. Viza Schengen

Viza Schengen

București, iulie 1998. Sunt un om fericit! Mi-a sosit prin poștă invitația pentru o lună în Germania. Pe baza ei, mâine voi merge cu pașaportul la ambasadă și îmi voi lua viza Schengen.

E dimineață și sunt în fața ambasadei germane. La intrare se află deja câteva sute de oameni. Mulți strigă și gesticulează. E o agitație de nedescris. Un grup de polițiști îi țin la oarecare distanță de poartă pe cei care vor să forțeze pentru a intra în curtea ambasadei. Nu pricep nimic. Când mă dumiresc, aflu că toți vor viza Schengen. După o vreme înțeleg ce e de făcut. Trebuie să mă trec pe o listă de așteptare. Lista se actualizează la 1-2 ore. Când îți auzi numele strigi ”Prezent!” și aștepți să vezi ce urmează.

Cu greu îl găsesc pe cel care ține lista. E un voluntar dintre doritorii de viză. Când va intra în ambasadă va preda lista altui voluntar. Și așa mai departe. Îmi scrie numele. Mai am în fața mea 200-300 de oameni. Este o zi caniculară de iulie. Aștept. După un timp agitația crește. Se strigă lista! Primii circa 20, înscriși acum vreo trei zile, vor intra prin cordonul de poliție în ambasadă. Ceilalți rămași trebuie să strige ”Prezent!” Cine n-a strigat ”Prezent!” e tăiat imediat de pe listă. Am priceput!

”Ceremonialul” se repetă din vreme în vreme toată ziua. Programul ambasadei s-a încheiat. S-a făcut seară. Se strigă pentru ultima oară pentru astăzi lista pentru reactualizare. Cei validați vor figura în lista de mâine dimineață. E noapte. Mă pregătesc să plec acasă ca să-mi adun forțele pentru mâine. Mulți veniți din provincie își întind în parcul vecin saltele pneumatice și saci de dormit. Vor înnopta aici, sub cerul liber.

Dimineața, a doua zi, în jurul orei 7, se face primul apel. Strig ”Prezent! din toate puterile. Cine nu e auzit în marea de oameni e șters imediat fără nicio remușcare. Totuși unele nume de pe listă lipsesc. Sunt cei care între timp au cedat fizic sau psihic. E o căldură groaznică. Se face apelul în mai multe rânduri. E clar, nu voi intra nici astăzi! Noaptea, după ultima strigare, mă întorc epuizat și rupt de picioare acasă.

Dimineața, a treia zi, tot în jur de 7, se face din nou apelul. Lista s-a mai subțiat, căci peste noapte au mai cedat și alții. Se pare că azi am șanse! După prânz ajung chiar lângă poarta de intrare în ambasadă. Îmi aud numele și, prin cordonul de poliție, intru. Suntem circa 20 de oameni înăuntru. Hărmălaia și haosul rămân afară. Ordine germană! Vine un funcționar îmbrăcat în uniformă. Ajung într-un birou. O femeie, tot în uniformă, îmi cercetează cu atenție invitația. Dau un scurt interviu. Îmi cere pașaportul și îmi comunică ziua și ora când trebuie să vin după rezultat. Victorie! După trei zile de stat la coadă am obținut viza Schengen pentru Germania!

Post-scriptum. În decembrie 2016 am călătorit ultima dată în Germania. Mi-am luat bilet de avion, mi-am făcut cazare la hotel și m-am trezit la Berlin fără să mă fi întrebat cineva ceva. Unii spun că în România nu s-a schimbat nimic!

Adrian Săvoiu