16. Eclipsa totală de Soare din 1961

Eclipsa totală de Soare din 1961

15 februarie 1961, Câmpulung. Sunt în grupa mare la grădiniță. Știu de la mama că astăzi se va întâmpla ceva ce poți vedea o dată sau de două ori în viață: va fi eclipsă totală de soare. Mama mi-a explicat ce este o eclipsă. Nu am de ce să mă sperii. Ieri mi-a afumat un geam cu o lumânare și mi l-a pus în gentuță. Știu de la ea că nu trebuie să mă uit direct la Soare că îmi stric ochii. Abia aștept să se  facă întuneric în plină zi!

Plec de dimineață cu mama la grădiniță. Îmi iau la revedere de la ea. Știu tot ce trebuie să fac atunci când Soarele va fi acoperit de Lună. Mă ia în primire educatoarea. Atmosfera pare cam încărcată. Toți copiii din toate grupele sunt aduși într-o singură sală. Toți stăm pe scăunele, iar în jurul nostru pândesc educatoarele.

Aștept să ieșim afară ca să vedem cum se face întuneric în plină zi. Lumina scade. Educatoarele sunt tot mai agitate. Dau ordin să nu miște nimeni de pe scăunel. Încerc să spun că am un geam afumat prin care vreau să privesc afară eclipsa. Cum? Să ies afară? E total interzis! Nimeni nu are voie să părăsească încăperea!

Ca să ni se distragă atenția, după ce se întunecă, ni se organizează un spectacol de păpuși. Educatoarele stau în spatele unei pânze de unde manevrează niște păpuși. Sunt foarte încântate de ceea ce fac. Unii copii se bucură. Eu sunt trist, foarte trist!

Ajung acasă de la grădiniță. Aflu de la tata că găinile vecinilor au intrat la culcare în coteț când Luna a acoperit Soarele. Scot din gentuță geamul afumat. E neatins. Poate la viitoarea eclipsă…

Adrian Săvoiu

Reclame