25. O dedicație de la poetul Mihai Moșandrei

O dedicație de la poetul Mihai Moșandrei

”Această revistă a trecutului literar, care de la domnul profesor Constantin Capră trece în biblioteca domnului profesor Adrian Săvoiu, ţin să o însemnez cu prezentele rânduri ale unui bătrân poet azi, şi care în 1947 era şi colaboratorul ei. Spre o caldă amintire bibliofilă, Mihai Moşandrei. 1985, Câmpulung”.

Recitesc prima dedicație pe care mi-a scris-o cândva poetul Mihai Moșandrei. Dânsul avea 89 de ani și eu doar 31. Tocmai îi intrasem pentru prima dată în casă și pe un exemplar al revistei craiovene ”Ramuri” din 1947 îmi scrisese rândurile de mai sus. Le știu și acum pe de rost. Dar, dincolo de ele, întâmplarea nu-mi iese din minte.

Citisem una dintre cele mai frumoase cărţi scrise vreodată despre locul nașterii mele, rarisimul volum ”Prin Câmpulung şi pe muscelele lui” de Nicolae Th. Ştefănescu, publicat în anul 1946 la tipografia „Gh. Gh. Vlădescu” din Câmpulung. Autorul, spirit rafinat şi cultivat, pasionat fotograf al Câmpulungului şi al împrejurimilor sale (imaginile se păstrează în arhiva Academiei Române), era un bun cunoscător al valorilor culturii franceze şi italiene. În perioada interbelică călătorise mult prin Europa şi către sfârşitul vieţii s-a retras la Câmpulung, unde a locuit într-o casă de pe strada Matei Basarab, nu departe de Cercul Militar, clădire care există şi acum.

Fermecătoarea carte a lui Nicolae Th. Ştefănescu, o raritate bibliofilă, cunoscută astăzi doar în cercul restrâns al iubitorilor Câmpulungului, a apărut în perioada tulbure de după război, dar din fericire cu puţin înainte de schimbarea regimului, ceea ce în mod sigur ar fi zădărnicit tipărirea acestui volum. Datorită împrejurărilor vitrege, ecourile cărții în epocă au fost limitate şi singura semnalare în presa culturală a timpului a reprezentat-o recenzia publicată de poetul Mihai Moşandrei în revista craioveană ”Ramuri”, nr. 5, din mai 1947.

Prin 1985 îi făceam vizite eminentului profesor de limba şi literatura română Constantin Capră, fost director al Şcolii Normale „Carol I”, scos abuziv din funcţie, închis şi marginalizat după instalarea regimului comunist. Într-una dintre întâlnirile noastre a venit vorba despre poetul Mihai Moşandrei, unul dintre marii săi prieteni, pe care îl preţuia în mod deosebit. Profesorul a venit cu propunerea să-i facem împreună o vizită şi, ca surpriză, să-i ducă un dar din biblioteca sa: numărul din revista ”Ramuri”, unde poetul publicase în anul 1947 recenzia despre cartea lui Nicolae Th. Ştefănescu.

Am pornit amândoi din locuinţa profesorului, aflată lângă actualul Colegiu Naţional Pedagogic „Carol I”. Am străbătut întreg oraşul de la sud până în nord ca să ajungem pe strada Spiru Haret, nr. 1, unde locuia poetul. De la primii pași profesorul Constantin Capră, trecut de 80 de ani, s-a scuzat că nu poate merge în ritmul meu la vârsta lui. A fost jenat tot drumul că m-ar ține în loc. Ajunşi în casa lui Mihai Moşandrei, profesorul a fost întâmpinat cu mare bucurie de poet, vechiul său prieten. Constantin Capră m-a prezentat imediat și pe mine, spunându-i poetului că sunt la începuturile carierei didactice și că predau aceeași materie pe care o predase și el cândva. După ce Mihai Moșandrei a văzut că are în față doi filologi, discuțiile au continuat firesc pe acest tărâm. La un moment dat profesorul a scos, ca să i-l dăruiască, exemplarul din revista ”Ramuri”, păstrat cu mare grijă vreme de patru decenii, care purta pe el un ex-libris: „Biblioteca profesorului Constantin Capră”. A fost o mare bucurie pentru Moşandrei să regăsească și să-şi recitească, acolo în fața noastră, recenzia sa despre cartea ”Prin Câmpulung şi pe muscelele lui” de Nicolae Th. Ştefănescu, o recenzie pe care nu o mai avea.

Am fost uimit de această întâmplare, când poetul își descoperea fericit în darul făcut de prietenul său, sub ochii mei, ceea ce scrisese în urmă cu decenii. Cu atât mai mult numărul acela din revista ”Ramuri” devenea foarte prețios pentru el. Mihai Moșandrei a sesizat însă că sunt mișcat de gestul profesorului Constantin Capră care tocmai îi dăruise un exemplar bibliofil. Atunci s-a petrecut ceva incredibil. Pe pagina cu recenzia făcută la cartea lui Nicolae Th. Ștefănescu, Mihai Moșandrei mi-a scris o dedicație prin care aflam că această revistă foarte rară trece din biblioteca profesorului în biblioteca mea și nu în biblioteca sa, așa cum fusese rânduit. Un dar primit de la poet imediat ce ne-am cunoscut! Așa ceva nu mi se va mai întâmpla niciodată de atunci și până astăzi.

Gestul făcut la prima noastră întâlnire de Mihai Moşandrei îl am viu şi acum în memorie. Nu întâmplător în anii care au urmat relația noastră a devenit atât de strânsă, în ciuda diferenței de vârstă, încât l-am considerat pe poet maestrul meu spiritual. Despărțirea noastră provocată, zece ani mai târziu, de efemeritatea trecerii fiecăruia dintre noi prin această lume n-a avut loc, de fapt, niciodată. De ce? Pentru că am continuat să fim alături, dânsul acolo și eu aici.                                                                      

Adrian Săvoiu