Mama: Ileana Săvoiu

Mama: Ileana Săvoiu (1925 – 1994)

Ileana SavoiuÎn anul 1925, negustorul de cherestea Iosif Stănescu din Câmpulung, se bucura  alături de soția sa Zoe,  învățătoare din Vișoi, de  venirea pe lume a celei de-a doua fiice – Ileana. Pentru tată, fericirea avea să fie de scurtă durată, pentru că după numai zece zile, Iosif, un bărbat tânăr și în putere, se va stinge subit de un atac cerebral. Rămasă orfană chiar de la naștere, Ileana Stănescu va crește din puțin în anii ce vor veni, ocrotită doar de grija și devotamentul permanent al mamei.

Copila, încă de mică, a avut tragere de inimă pentru învățătură, căci diplomele de premiantă de la Școala primară mixtă din Câmpulung, frumos tipărite și purtând portretul regelui Carol al II-lea, o înregistrează mereu cu premiul I, într-o vreme când în clasele primare se acordau premii numai primilor trei clasați. Școlărița sârguincioasă, lipsită de căldura  paternă, aștepta o dată pe an o mare bucurie: împreună cu sora mai mare, pleca alături de mamă, înainte de Paști, la București ca să li se cumpere de la magazinul ”Vulturul de mare cu peștele-n gheare” pantofiori negri de lac și rochițe, cu care surorile se făleau un an întreg.

Ajunsă elevă la Liceul de fete din Câmpulung, pe care l-a urmat  între 1936 și 1944, adolescenta va excela în special la limba română. N-a existat carte recomandată pentru lectură de profesoara sa Florica Dinculescu pe care Ileana Stănescu să nu o fi citit. Cine ar răsfoi vreodată volumele parcurse de ea în această perioadă, păstrate în biblioteca familiei,  va putea găsi peste tot sublinierile și adnotările  liceenei, semn al unei lecturi sistematice și pline de interes. Talentată la literatură, conștiincioasă la celelalte materii, premiantă în toți anii de liceu, n-a uitat toată viața că a avut-o ca directoare pe mult prea severa profesoară Elena Costescu, spaima elevelor de la Liceul de fete prinse pe bulevardul din Câmpulung  fără uniformă ori la vreun film în sala de cinematograf, unde li se interzisese cu desăvârșire să calce.

După ce și-a dat bacalaureatul în anul 1944, în ciuda anilor grei de război când puține fete din provincie se îndreptau către învățământul superior, ambițioasa Ileana Stănescu merge la București și urmează Facultatea de Matematică-Fizică a Universității ”C. I. Parhon”. Colegă de facultate cu Mircea Malița și Solomon Marcus, va păstra vie în memorie amintirea cursurilor absconse de matematică ale lui Dan Barbilian (Ion Barbu), cu totul atipice, din care doar asistenții profesorului și cei doi colegi, viitori străluciți matematicieni,  înțelegeau câte ceva.  ”Caietul de cursuri”  al Ileanei Stănescu, documentul oficial al fiecărui student, unde sunt  înregistrate cursurile și laboratoarele urmate, poartă semnătura din mai 1949 a lui Dan Barbilian în dreptul disciplinei ”Matematici elementare”, pe care a trecut-o, totuși, cu ”foarte bine”.

După absolvirea Universității ”C. I. Parhon” din București, prin certificatul semnat la 18 iulie 1950 de rectorul Ilie Murgulescu, viitor academician și președinte al Academiei Române, profesoara abia ieșită de pe băncile facultății se întoarce la Câmpulung și vreme de trei ani (1950-1953) predă matematica la Școala profesională metalurgică nr. 1 din oraș, unde își face ucenicia pentru strălucita carieră didactică din perioada care va urma. În acest timp, destinul îi scoate în cale un bărbat înalt, cu o figură plină de jovialitate, purtând mereu pălărie elegantă și salutând ceremonios pe oricine întâlnea dintre cunoscuții săi. Căsătorindu-se cu profesorul Benone Săvoiu în 1953, tânăra profesoară de matematică, o fire romantică și plină de sensibilitate, dar în același timp organizată și disciplinată,  va căpăta o nouă identitate onomastică, prin care va rămâne înscrisă definitiv în memoria  tuturor elevilor săi: profesoara Ileana Săvoiu.

Transferându-se în anul 1953 la Școala pedagogică de băieți nr. 1 din Câmpulung (fosta Școală Normală ”Carol I”), instituție de elită a învățământului pedagogic românesc, Ileana Săvoiu va deveni un nume din an în an mai cunoscut pentru întreg corpul didactic din Muscel și Argeș. Continuatoare la catedra de matematică a marelui profesor Zlate Bogdanov, plecat în învățământul universitar, Ileana Săvoiu nu a lăsat nimic la voia întâmplării când a fost vorba despre profesie. Serii întregi de absolvenți și-o aduc aminte ca pe o profesoară distinsă, echilibrată, stăpână pe materie, predând cu metodă și talent. Activitatea sa de la catedră a fost, în mod cert, în consonanță cu deviza ei de viață, pe care o mărturisea ori de câte ori avea prilejul: ”Fă bine tot ce faci!”

Începând cu anii ’60, recunoașterile nu au întârziat să apară: devine șefă a comisiei metodice de matematică de la Liceul Pedagogic Câmpulung, în 1965 este aleasă președinte al subfilialei Societății de matematică din Câmpulung, iar în 1971 Ministerul Învățământului îi acordă titlul de ”Profesor evidențiat” pentru ”rezultate deosebite obținute în activitatea școlară”, după cum stă scris pe diploma semnată de ministru. Acest drum ascendent va fi încununat și prin ”Medalia Muncii”, conferită prin Decretul prezidențial din 28 iunie 1974.

Toate documentele oficiale pe baza cărora i s-au acordat aceste titluri de prestigiu vorbesc despre ”temeinica pregătire în specialitate și în domeniul metodic”, despre talentul în predarea metodicii aritmeticii pentru viitorii învățători, despre exigența profesională, despre calitățile de profesor metodist. În acest sens, o dovadă elocventă o poate reprezenta, de plidă, scrisoarea de mulțumire a Inspectoratului Județean Argeș și a Casei Corpului Didactic din Pitești care pe 9 noiembrie 1971 transmit ”calde mulțumiri pentru munca plină de răspundere și de calitate desfășurată în cadrul cursului de perfecționare a învățătorilor și educatoarelor din perioada 25 august – 10 septembrie 1971”.

Această ștachetă înaltă a activității didactice și metodice, recunoscută în repetate rânduri de forurile competente, a fost dublată de cercetările personale în domeniu, materializate prin articole publicate în reviste de specialitate (”Tribuna școlii argeșene”, ”Școala Argeșului” ș.a.) sau prin comunicări științifice susținute la diferite colocvii ori sesiuni de comunicări. Ca o completare a acestor valențe, Ileana Săvoiu s-a apropiat, începând cu anii ’80, tot mai mult de numismatică, devenind vicepreședinte al Filialei Câmpulung a Societății Numismatice Române, unde a prezentat numeroase comunicări, în special pe teme legate de zona Muscelului.

Urmele concrete ale trecerii prin viață a profesoarei Ileana Săvoiu pot fi găsite oriunde ai căuta: în cataloage, în registrele cu procese-verbale ale actualului Colegiu Național Pedagogic ”Carol I” din Câmpulung, în documentele rămase familiei după dispariția ei fulgerătoare, în sutele de scrisori pe care le-a expediat sau pe care le-a primit, în exponatele cu obiecte personale care au umplut o vitrină în expoziția din 2010 dedicată marilor profesori câmpulungeni la Muzeul Municipal al orașului, în jurnalul său,în tot ce a rămas scris de mâna ei, totul exemplar prin logică, ordonarea gândurilor și claritate. Dincolo de toate acestea, există însă o ”urmă”, fără materialitate, care le întrece pe toate: lumina (mărturisită de toți!) pe care profesoara a lăsat-o în sufletul celor peste 30 de serii de elevi, în sufletul colegilor de cancelarie și a celor care i-au fost în jur.

                                                                                              Adrian Săvoiu